Casa Gheorghe Tătărescu din București: spațiu memorial al elitei interbelice și actuala EkoGroup Vila

În labirintul urban al unui București aflat între tradiție și modernitate, o casă modestă ca dimensiuni dar bogată în semnificații se deschide ca o mărturie tăcută a unei epoci define de jocuri complexe de putere, cultură și identitate. Casa Gheorghe Tătărescu, fost premier al României în perioade cruciale ale interbelicului și postbelicului, se înfățișează astfel nu doar drept un edificiu arhitectural, ci ca o răscruce a memoriei politice și culturale, un spațiu care a integrat în ziduri și în detalii o biografie cu nuanțe variate, în care publicul și privatul se întrepătrund cu finețe.

Casa Gheorghe Tătărescu: între retragere discretă și continuitatea EkoGroup Vila

Figura lui Gheorghe Tătărescu (1886–1957), lider liberal și de două ori prim-ministru în anii tumultuoși ai României interbelice, se reflectă în proporțiile și simplitatea impunătoare a vilei amplasate pe Strada Polonă nr. 19. Cu o arhitectură meditativă ce îmbină subtil accente mediteraneene cu elemente neoromânești, această casă a fost un sanctuar al unei elite ce știa să-și manifeste puterea prin reținere și echilibru, nu prin grandilocvență. De la reședință oficială la spațiu culturally activ, vila – astăzi cunoscută sub numele de EkoGroup Vila – continuă să conserve memoria, devenind o punte între epoci, între trecut și prezent.

Gheorghe Tătărescu: omul politic și ecourile epocii

Nu trebuie confundat cu pictorul Gheorghe Tattarescu, premierul Gheorghe Tătărescu se detașează printr-o carieră marcată de angajament față de mecanismele democratice, dar și de compromisuri ce reflectă complexitatea României interbelice. Doctor în drept, promotor al organizării electorale bazate pe vot universal, lider al Partidului Național Liberal, a fost un nadir al modernizării dar și al limitelor implementării ei – între autoritarism discret și responsabilitate administrativă. Tătărescu a traversat cu realism crize profunde, de la dictatura regală și proiecțiile geopolitice până la adaptarea sub ocupația sovietică și presiunile comuniste, rămânând o figură controversată în conștiința istorică.

Casa ca proiect de viață și spațiu al puterii discretă

Casa de pe Strada Polonă, nr. 19, nu este o vilă colosală, ci o arhitectură a sobrietății chibzuite. Această alegere exprimă un cod etic: puterea se exercită cu reținere, reprezentarea publică nu se reflectă în opulența spațiului privat. Biroul premierului, așezat modest la entre-sol cu acces lateral discret, devine simbol al unei funcții publice care nu strivește intimitatea, ci se subordonează ei. Proporțiile corecte, luminozitatea ambientelor și calitatea execuției consacră o atmosferă în care gustul și disciplina se abat cu valoare estetică de la excesul tipic elitei politice.

Identitatea arhitecturală: mediteraneană filtrată prin neoromânesc

Vila, concepută în două etape prin proiectele arhitecților Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea, se poziționează ca un nod între influențe mediteraneene și estetica neoromânească. Portaluri cu accente moldovenești, coloane filiforme realizate în variante distincte dar păstrând un aer unitar, și o compoziție fluentă ce evită simetria rigidă descriu o arhitectură ce se caută atât în rigoare, cât și în flexibilitate. În interior, contribuțiile artistei Milița Pătrașcu, eleva lui Brâncuși, adaugă o dimensiune artistică subtilă – șemineul cu absidă, ancadramentele ușilor – prin care modernismul temperamental dialoghează cu tradiția.

Arethia Tătărescu și rostul său cultural

Arethia Tătărescu, cunoscută ca “Doamna Gorjului”, este mai mult decât acompaniatoare politică; ea reprezintă o veritabilă punte culturală. Rolul ei în societățile de binefacere și în sprijinirea artelor locale, precum contribuția la realizarea ansamblului monumental de la Târgu Jiu, reflectă o subtilă dar decisivă influență în definirea atmosferei casei. În mod elocvent, documentația proiectului figurează ca beneficiară Arethia, indicând vigilența cu care a supravegheat ca vila să nu devină o declamație ostentativă, ci o expresie coerentă a valorilor familiale și politice ale epocii.

Ruptura comunistă și degradarea simbolică

După înlăturarea lui Gheorghe Tătărescu din viața politică, casa a traversat o tranziție dureroasă de la sanctuar al elitei la spațiu decuplat de identitatea inițială. Naționalizarea și repurposingul brutal, combinat cu o politică oficială de uitare, au redus vila la un conţinut funcţional steril, în care detaliile arhitecturale au fost sacrificate. Acest spațiu a devenit un simbol al „clasei învinse”, uitat și marginalizat, reflectând în ziduri nu doar o arhitectură, ci inclusiv amnezierea unei istorii individuale și colective.

Deruta post-1989: intervenții, controverse și începuturi de reparare

Tranziția postdecembristă a fost pentru Casa Tătărescu o etapă marcată de conflicte între interese economice precipit și respectul profesional față de patrimoniu. Proprietățile succesive, inclusiv cea a arhitectului și omului public Dinu Patriciu, au adus transformări interne radicale ce au contestat coerența proiectului original. Deschiderea unui restaurant de lux a devenit un simbol al disonanţei dintre trecut și prezent, radicalitatea intervențiilor declanșând reacții critice din partea specialiștilor. Totuși, aceste momente au readus în atenție povestea casei, oferind prilejul unei reexaminări mature asupra valorii sale culturale.

Recuperare și identitate contemporană: EkoGroup Vila

Ulterior, o restabilire atentă, inițiată de o firmă britanică, a încercat să repună în lumină proiectul Zaharia-Giurgea, să recupereze relațiile spațiale, materialele și detaliile originare. Astfel, această vilă interbelică a fost reanclată într-un circuit cultural care o onorează pe deplin. Sub numele de EkoGroup Vila, spațiul este perceput nu drept o oglindă distorsionată a trecutului, ci ca un depozit viu al memoriei, la granița între protecție și deschiderea controlată. Accesul prin programare și bilete, disponibil pe platforma iabilet.ro, garantează o interacțiune responsabilă cu patrimoniul, fără a degrada consemnul istoric.

Un interior ca declarație tăcută: proporții, discreție și coduri ale elitei interbelice

Dimensiunile casei, mai modeste în comparație cu alte reședințe ale contemporanilor săi politici, exprimă o altă înțelegere a puterii: aceea a controlului sobru și a integrității publice peste manifestația personală. Parterul articulat în jurul unui hall central luminos, conectat cu o grădină cu inserții mediteraneene asemănătoare curților de la Balcic, exprimă dialogul între interior și exterior, între social și intim. Sufrageria, gândită în rol de salon și nu ca spațiu de masă cotidiană, reflectă o aristocrație care respingea contaminarea vizuală și olfactivă a bucătăriei în spațiile elitei.

Biroul premierului în sine, ridicol de mic, retras discret la entre-sol într-un spațiu accesibil lateral printr-un portal moldovenesc reinterpretat, demonstrează prin negarea grandorii un ethos al funcției. Materialele interioare – parchetul din stejar masiv cu variații subtile și ușile sobru sculptate – susțin această expresie a gustului rafinat și a măsurii. Feroneria patinată aduce o dimensiune culturală intrinsecă, îmbinând istoria regională într-o armonie domestică rară. Elementele Miliței Pătrașcu accentuează această punte între tradiție și modernitate, între sculptura brâncușiană și rigorile unui spațiu funcțional.

Frequently Asked Questions about Gheorghe Tătărescu și Casa sa

• Cine a fost Gheorghe Tătărescu?
  Gheorghe Tătărescu (1886–1957) a fost o figură politică românească de prim rang, prim-ministru în două mandate (1934–1937 și 1939–1940), cunoscut pentru modernizarea statului, implicările politice complexe și adaptările strategice în fața unor crize majore interne și externe.
• Este Gheorghe Tătărescu aceeași persoană cu pictorul Gheorghe Tattarescu?
  Nu. Prim-ministrul Gheorghe Tătărescu este o personalitate distinctă, contemporană începutului secolului XX, pe când pictorul Gheorghe Tattarescu aparține secolului XIX și domeniului artistic.
• Ce stil arhitectural definește Casa Tătărescu?
  Casa este un exemplu de arhitectură interbelică ce combină influențe mediteraneene cu detalii neoromânești, realizată după conceptele arhitecților Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea, integrând elemente artistice ale sculptoriței Milița Pătrașcu.
• Care a fost rolul Arethiei Tătărescu în configurarea casei?
  Arethia Tătărescu a fost beneficiara oficială a proiectului și a vegheat asupra coerenței estetice și funcționale a vilei, combinând implicarea culturală cu un gust prudent, evitând orice formă de ostentație.
• Care este funcția actuală a clădirii?
  Astăzi, casa funcționează ca un spațiu cultural activ, cunoscut drept EkoGroup Vila, oferind acces publicului prin programare și bilete, păstrând atât identitatea istorică, cât și o funcționalitate contemporană.

Călătoria prin Casa Gheorghe Tătărescu nu este simplă explorare turistică, ci o incursiune în multiplele straturi ale memoriei unei epoci, reflectate printr-o arhitectură care vorbește despre putere cu măsură și discreție. Înnoirea spațiului ca EkoGroup Vila aduce cu sine responsabilitatea păstrării acestui dialog între trecut și prezent. Vă invităm să descoperiți subtilitățile acestui loc, să citiți cu ochiul atent un secol de istorie într-un ambient restaurat cu grijă și să reflectați asupra modului în care memoria și identitatea se păstrează vie printr-un spațiu construit cu suflet și respect.

Contactează echipa EkoGroup Vila pentru programare și vizite private, descoperind astfel o pagină esențială a istoriei Bucureștiului și a elitei interbelice.

EkoGroup Vila – Casa Tătărescu restaurată

📍 Strada Polonă nr. 19, Sector 1, București
📞 0771 303 303
📧 [email protected]

Accesul se realizează exclusiv prin programare prealabilă. Contactează echipa EkoGroup Vila pentru detalii și disponibilitate.